Situarea Galatilor la rascrucea a doua mari drumuri internationale, legand lumea nordica de cea sudica bizantina, dar si apusul Europei de rasariteana Tartarie, a favorizat asezarea rurala inchegata in secolul XIII. Modesta activitate de atunci se va amplifica in secolul urmator facandu-se trecerea spre targ (oras). Proces care ia proportii dupa ce turcii cuceresc cetatile dunarene Chilia si Cetatea Alba, iulie-aug. 1484, Galatii ramanand singurul port al Moldovei cu rol important in comertul intern, dar si in cel polono-turc in care s-au amestecat negustori romani, dar si italieni, mai numerosi dupa mijlocul sec. XVI.
In port soseau corabii din toate partile, scria un misionar catolic la 16 dec. 1680, care incarcau produse pentru Constantinopol si alte mari centre ale Imperiului Otoman.
Spre alte tari se vindea cenusa de potasa si plante, cumparate de olandezi pentru colorarea postavului. Marfa adusa din Orient se vindea prin targurile Moldovei, dar si la Bucuresti sau in Transilvania.
Consulul Angliei la Bucuresti, va scrie, dupa razboiul ruso-turc din 1806-1812 , ca 'Galati este marea piata pentru produsele celor doua Principate si (�) unde se debarca principalele articole de import'. In perioadele de liniste au functionat si cateva manufacturi.
Prin 1786 era 'o fabrica de carne sarata', unde se taiau 10.000 de boi, in 1811 functiona o 'fabrica de paste fainoase', iar in santierele navale, situate cam unde sunt si astazi, se ridicau 'vase cu trei catarge pentru turci', vreo 10-12 in fiecare an.
Strainul care-i cutreiera ulitele castiga repede buna impresie ca orasul si portul sunt de o adevarata valoare europeana, facand ca marile puteri, Austria, Rusia, Franta, Prusia, Anglia, sa-si manifeste prezenta in navigatia dunareana de la sfarsitul sec. XVIII, in mod deosebit la Galati.
Rusia nu va concura navigatia austriaca, dar va infiinta, in 1775, primul consulat local, Franta si Anglia reusind sa-si creeze vice-consulate prin 1805. Un calator german, aprecia, in 1829, ca portul Galati isi va disputa intaietatea cu porturile din Marea Neagra, Odesa nefacand exceptie .
Afluenta vaselor care acostau aici a crescut, 54 in 1831, 97 in 1843, adaugandu-se si cele trei vapoare cu aburi austriece, care incep sa circule regulat din anul 1834.
2.Targul Galatilor. Consulul Angliei la Bucuresti, va scrie, dupa razboiul ruso-turc din 1806-1812, ca Galati este marea piata pentru produsele celor doua Principate. STAMPA GERMANA DIN ALBUMUL KUNIKE - COLECTIA V.A. URECHIA.
Realitate ilustrata de cuvintele lui Mihail Kogalniceanu care constata, dupa numai trei ani de la ultima ocupatie ruso-turco-austrica, dupa razboiul Crimeii, 1853-1856, ca portul dunarean este 'unul din centrele comerciale cele mai inavutite ale tarilor noastre si a caruia viitoriu este foarte insemnator'.
Razboi incheiat prin Tratatul de la Paris, 18/30 martie 1856, care va hotara: inlaturarea protectoratului rusesc asupra Principatelor; convocarea de Adunari ad-hoc pentru a decide viitoarea lor organizare; readucerea judetelor Cahul, Ismail si Bolgrad, din Basarabia rapita Moldovei de Rusia in 1812; infiintarea Comisiei Europene a Dunarii, cu sediul la Galati, pentru facilitarea navigatiei pe Dunare.
2. Palatul Comisiunii Europene inaintea bombardarii cladirii de catre artileria germana in timpul primului razboi mondial. ILUSTRATA NEGOESCU & MANITIU, GALATI - COLECTIA SORIN MASTACAN.
Entuziasmul galatenilor a depasit obisnuitul. 'Timp de patru nopti la sir, orasul a fost iluminat, nu se auzea decat ura si strigate de bucurie, dansa bogatul, ca si saracul'. Dupa dubla alegere de la Bucuresti, la 24 ianuarie, locuitorii orasului au petrecut 'trei zile de-a randul in mare desfatare si luminatie, fara sa se intample vreo necuviinta'.
Domnia lui Cuza a adus orasului, de la inceput, o serie de imbunatatiri, ca sa ajunga o 'mare piata de comert si principalul port maritim al Principatelor', numarul vaselor straine, care au acostat la Galati, crescand in urmatorii doi ani de la 911 la 1147. S-au infiintat de asemenea noi scoli primare si s-a deschis, la 26 octombrie 1864, Scoala superioara de comert 'Alexandru Ioan I'. Oaspetii constatau ca Galati 'era acum un oras mare in care te si puteai rataci'. Lunga si laborioasa domnie a regelui Carol I, inceputa la 10 mai 1866, continuata dupa moartea sa, in 1914, de cea a nepotului, Ferdinand intregitorul, a asigurat dintru inceput, la Galati, atat dezvoltarea institutiilor create de Cuza, cat si aparitia altora noi, cerute de extinderea industriei si a comertului. De la cele cateva fabrici din 1870, s-a ajuns la 41 in 1908, sustinute, in continuare, de Legea pentru incurajarea industriei nationale din 1912.
Activitatea comerciala a continuat si datorita exportului masiv de cereale, despre pozitia pe care o avea portul Galati in exportul tarii consulul Frantei din oras notand la 8 aprilie 1870 ca 'portul Galati a devenit antreprenorul general al cerealelor pe care Moldova le exporta pe Dunare si Marea Neagra in Anglia, Franta si Italia'. Se recunostea ca inflorirea orasului se datora regimului de porto-franco, insa protestele galatenilor, sustinute de Kogalniceanu, generate de suprimarea acestuia la 22 decembrie 1882, raman fara urmari favorabile.
Totusi, in perioada 1900-1914, 'Perla Moldovei' sau 'Usa Dunarii de Jos', cum erau numiti Galatii, desfasura inca un 'considerabil comert' de cereale si cherestea, in care se implicau si reprezentantii celor 16 consulate straine din oras. La randul lui, Statul roman, sutinea activitatea comerciala a Galatiului, facand, prin Municipalitate, mari investitii pentru modernizarea portului.
Inginerul Anghel Saligny pregateste, in 1908, proiectul unui nou bazin, terminat in 1914, cel vechi devenind neincapator pentru vasele sosite, iar credite importante sunt acordate pentru construirea retelei de linii ferate in port si a garii de marfuri.
2. Vechiul bazin al docurilor a fost construit tot sub conducerea inginerului Anghel Saligny in perioada 1887-1891. ILUSTRATA ANTON PAPPADOPOL, GALATI - COLECTIA COSTEL V. GHEORGHIU.
Victorii sarbatorite in oras cu un entuziasm de nedescris, 'focuri si rachete umpleau strazile splendid iluminate pana la cele mai indepartate mahalale'. Trupele revenite in garnizoana au primit, in scurta vreme, dispozitii sa treaca Dunarea in Dobrogea, reintegrata in componenta statului roman dupa 500 de ani de stapanire otomana. Vestea, care circula in oras, ca Rusia, scapata de la infrangere de vitejia romaneasca, pretinde, fara temei, cele trei judete din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail si Bolgrad, a produs o vie reactie la Galati. Ziarul 'Vocea Covurluiului' scria: 'Daca dupa atatea jertfe aceasta ne va fi rasplata... Dumnezeu sa aiba mila de acest popor leal, laborios si brav'. Ceasul acela de nedreapta Istorie/, hotarat de Tratatul de la Berlin, 1/13 iulie 1878, nu a fost uitat si lumea romaneasca a nazuit spre risipirea lui.
Nedreapta ocupare a sudului Basarabiei de catre Rusia, a silit Romania sa evacueze institutiile administrative, unele fiind stabilite la Galati. Episcopia a fost instalata pe strada Mihai Bravu, in apropiere de Gradina Publica, seminarul i-a fost in vecinatate. Biserica Sf. Nicolae a devenit Catedrala Episcopala, unde s-a slujit pana la sfintirea actualei Catedrale la 6 aug. 1917. Scoala Normala a functionat tot pe strada Mihai Bravu, in fostele case ale lui Costache Negri.
Noile institutii scolare sporeau mult importanta orasului in acest domeniu, creata si de cele anterioare: Scoala Superioara de Comert, Gimnaziul infiintat la 26 august 1867, care va fi declarat liceu la 1 septembrie 1887, astazi Colegiul National 'Vasile Alecsandri', si Scoala secundara de fete, inaugurata la 1 octombrie 1878, acum Colegiul 'Mihail Kogalniceanu'.
Nota : 1. Fani Tardini (1823-1908), actrita si conducatoare de trupa proprie, in rolul reginei din piesa Maria Tudor de Victor Hugo. ILUSTRATIE DIN.
2. Episcopia se va muta in noul Palat Episcopal, inaugurat pe locul fostei Piete Stefan cel Mare din fata Gradinii Publice pe 8 sept. 1901. ILUSTRATA HOROVITZ, BUCURESTI - COLECTIA VALERIU ELEFTERESCU.
3. Liceul Vasile Alecsandri se va muta in noul local, inaugurat pe strada Mavromol (azi N. Balcescu) in martie 1890. ILUSTRATA SARAGA & SCHWARTZ, BUC - COLECTIA RADU CAPTAN.
Declararea politicii de neutralitate de catre Consiliul de coroana, 21 iulie/31 aug. 1914, la izbucnirea razboiului mondial, transforma presa galateana intr-o adevarata tribuna mobilizatoare la lupta pentru unirea romanilor intr-un stat national. Apelurile raspandite prin oras declarau: 'Romani, fiti gata... Treziti pe rataciti, pe cei vanduti si pe cei coplesiti de afaceri si dovediti-le ca ora a sunat'. Consiliul de coroana a hotarat totusi, la 14/27 august 1916, sa inceapa 'razboiul de intregire a Romaniei', trupele din garnizoana Galati luptand cu eroism in marile batalii care s-au desfasurat pe intreaga durata a acestuia.
Locuitorii orasului, neintimidati de bombardamentele artileriei germane de pe dealurile Dobrogei, au asigurat adapostirea miilor de refugiati, retrasi din fata armatelor germane invadatoare. Trupele tariste bolsevizate, care au atacat orasul la 7 si 8 ianuarie 1918, au fost risipite. Romania Mare, visul atator generatii, cunoaste un cadru economic, social si politic mult largit, teritoriul s-a marit, populatia a crescut. Galatii au ajuns repede la 150.000 de locuitori, pe o suprafata de 150 ha. Nevoia adaptarii la noile structuri economice, bazate pe mari concentrari de capital, romanesc si strain, s-a impus.
In anul 1926 se aflau in oras peste 160 de intreprinderi, cu un capital social de peste 650 milioane de lei. Unele au avut o evolutie spectaculoasa, Santierul Naval ajungand, de la un capital de 4 mil. lei in 1920, la 150 milioane in 1938. O evolutie asemanatoare are si uzina 'Titan', viitorul laminor de tabla.
Cea mai mare forta de munca s-a concentrat insa in industria textila, cea care a plasat Galatii in fruntea acestui sector industrial.
2. Placheta aparatorilor orasului Galati, batuta cu ocazia inaugurarii monumentului. REALIZATOR CARNIOL FIUL, BUCURESTI - COLECTIA COSTEL V. GHEORGHIU.
Activitatea a fost continuata dupa razboi de 'Intim-club', considerat de contemporani o 'solemna Academie' prezidata de distinsul chirurg Al. Carnabel. Alaturi de diverse personalitati locale aici au conferentiat Elena Vacarescu, Duiliu Zamfirescu, A. D. Xenopol. in 1905 scriitorul Jean Bart conducea, la Galati, un 'Salon literar', iar prin 1922, impreuna cu profesorul H. Sanielevici, a editat revista 'Curentul nou'.
Un aport substantial la evolutia miscarii culturale l-a adus Societatea Culturala 'V. A. Urechia, constituita la sfarsitul anului 1919 cu scopul construirii unui 'Palat al Culturii', in particular sediu al Bibliotecii.
In acest scop au fost organizate, timp de doua decenii, o sumedenie de manifestari artistice pentru strangerea fondurilor necesare. Au conferentiat dr. I. Cantacuzino, dr. G. Marinescu, Mihail Sadoveanu, Al. Vaida-Voevod, dar si conferentiari francezi de la Universitatile din Bucuresti, Iasi si Cluj. Programul de cunoastere a civilizatiei franceze s-a prelungit pana in 1939, prin expuneri organizate de 'L'Alliance Francaise'.
Biblioteca publica a Consulatului Frantei din Galati s-a transformat, dupa 1936, in Institut de Cultura. A urmat Institutul de Cultura Italiana, deschis dupa aprilie 1938, cand omologul de la Bucuresti se interesa de cartile italiene de la Biblioteca 'V.A. Urechia'. Cam tot pe atunci s-a creat si Institutul German. In 1934 activa o filiala a Fundatiei Regale condusa de profesorul Ion Tohaneanu.
Ciclul 'Marii romani de la finele secolului XVII' a fost sustinut prin prelegerile lui Mircea Eliade, G. Calinescu si Serban Cioculescu. Problemele economiei galatene si nationale au fost ani de zile dezbatute la Academia de Export, inaugurata la 20 ian. 1932, printr-o conferinta a lui Grigore Trancu-Iasi. Activitatea concertistica a fost prezenta intre anii 1925-1937, prin spectacolele societatii muzicale 'Cantarea Dunarii' dirijata de M. C. Fulger. Un eveniment deosebit l-a constituit concertul lui George Enescu din 20 oct. 1936, fiind acompaniat de galateanca Ghita Mendel-Schapira. Marele compozitor mai concertase la Galati la 26 februarie, 5 martie si 5 noiembrie 1918.
2. Pictorul galatean Nicolae Mantu (1871-1957) are, in paralel cu creatia de arta plastica, si alte contributii pe taram cultural cum sunt cele depuse in cadrul Societatii Culturale V.A. Urechia. FOTO DR. GH. MANTU , GALATI - COLECTIA COSTEL V. GHEORGHIU.
3. Prof. Ion Tohaneanu.. FOTO NECUNOSCUT - COLECTIA V. A. URECHIA.
Prapadul cel mare l-a provocat insa aviatia germana in noaptea de 24 august, trupele ce paraseau, in graba, orasul, distrugand a doua zi, prin minare, strazile Portului si Domneasca, pana la strada G-ral Lahovari.
Tot nemtii au aruncat in aer si Pensionul Notre Dame de Sion, astazi Facultatea de Mecanica.
A urmat intrarea trupelor sovietice, ocupatia acestora si instaurarea regimului comunist totalitar aducand cunoscutele masuri restrictive, care au nivelat cultura si oamenii, personalitatile autentice locale, de mare valoare intelectuala, fiind nevoite sa plece din Galati sau sa se refugieze in anonimat.
2. Orasul disparut. Strada Domneasca, pe partea actualului hotel Galati spre magazinul Modern, vazuta din balconul fostului Hotel Imperial. ILUSTRATA HOROVITZ, BUCURESTI - COLECTIA COSTEL V. GHEORGHIU.
Pentru a mari ritmul acestor expedieri, pe care nu le plateau, sovieticii au impus prelungirea caii lor ferate, cu ecartamentul largit, pana in gara Galati, unde era statia Larga aflata an legatura directa cu reteaua noastra feroviara. Tot in aceasta zona s-a amenajat peste noapte si o conducta pentru preluarea produselor petrolifere romanesti, in aceleasi conditii de jefuire.
Piata interna si activitatea de comert a orasului s-a restrans dramatic datorita conditiilor dificile in care functiona traficul feroviar dar si din pricina plecarii negustorilor straini, cat si a celor romani, amenintati de comunizare.
Cu timpul a fost intensificata si reconstructia propriuzisa a orasului, intai in zona centrala distrusa de armatele germane, apoi spre periferie, sub acuta presiune demografica a migratei rurale la oras, datorata industrializarii fortate.
Constructiile urbane au capatat, brusc, un ritm deosebit de alert, impunandu-se o expresie cazona, total discordanta stilului arhitectural al vechilor cladiri.